Plante medicinale toxice

Dintre speciile locale cu toxicitate ridicata amintim:

 Arnica sau carul zanelor (Arnica montana)
       Administrarea pe cale interna este contraindicata deoarece supradozarea poate provoaca gastro-enterite, ridica tensiunea arteriala,  paralizeaza centrii nervosi .

 Brandusa de toamna (Colchicum autumnale)
        Este o planta relativ mica, toxica, care creste pe camp si pasuni. Toate partile plantei contin toxina, care are efect dupa doua pana la sase ore, simptomele de intoxicatie manifestandu-se la început prin senzatie arsuri la nivelul gurii. Urmeaza greutati de deglutitie, senzatie de voma, varsaturi si diaree cu sange, la copii chiar paralizia centrului respirator si moarte.

Ciumafaia sau laurul (Datura stramonium)
         Fenomenele toxice se manifesta prin inrosirea pielii, uscarea gurii, cresterea frecventei pulsului, dilatarea pupilei si intr-un stadiu mai avansat prin     halucinatii si reactii psihomotorii anormale.

Carcelul (diferite specii de Ephedra)

Cornul secarei (Secale cornutum)
          Administrarea necorespunzatoare a preparatelor din cornul secarei poate duce la accidente grave ca: rupturi uterine, moartea intrauterina a fatului, gangrena extremitatilor.

Degetelul rosu si Degetelul lanos (Digitalis purpurea si Digitalis lanata)
         Doza terapeutica este foarte apropiata de doza toxica. Acest fapt duce de multe ori la supradozare, cu aparitia fenomenelor toxice: tulburari digestive, tulburari de ritm cardiac.

Dracila sau lemnul galben (Berberis vulgaris)
         Fenomenele toxice se manifesta prin greata, varsaturi, parestezii, insuficienta respiratorie, cresterea tensiunii arteriale, convulsii.

Lacramioara (Convallaria majalis)
        Este extrem de toxica de aceea autoterapia este contraindicata. Infuzia, maceratul si tinctura de lacramioara se pot folosi numai sub control medical pentru tratarea afectiunilor cardiace, a migrenelor de natura nervoasa, a nevralgiilor si ametelilor, avand totodata si efecte diuretice.

Maselarita (Hyoscyamus niger)

Matraguna (Atropa belladonna)
        In prezent nu se mai foloseste in medicina naturista din cauza toxicitaii foarte mari.

Maturicea (Spartium scoparium)

Obligeana (Acorus calamus)
        Rizomii plantei se folosesc in primul rand pentru stimularea secretiei gastrice. In literatura de specialitate s-a semnalat faptul ca rizomii de obligeana contin azarona, o substanta cancerigena. Cercetari ulterioare au stabilit ca nu toate soiurile de obligeana contin azarona cancerigena.

 Omagul (Aconitum napellus)
        Este unul dintre cele mai toxice produse vegetale datorita aconitinei. Intoxicatiile cu aconitina se manifesta printr-o initiala stare de excitatie urmata de deprimarea centrilor motori din maduva si creier cu moartea prin paralizie respiratorie si cardiaca.

Oleandrul (Nerium oleander)

Pelinul (Artemisia absinthium)
        Pelinul ilustreaza foarte clar cat de toxica poate fi o planta aparent nepericuloasa. In doze obisnuite pelinul sub forma de infuzie are efecte benefice in diverse afectiuni cum ar fi gastritele cronice, afectiunile biliare si chiar in caz de gripa. In doze mari, pelinul este toxic datorita uleiului volatil care contine tuiona. Acest principiu activ are  o actiune mai intai psihoexcitanta, manifestata prin tremur si convulsii, apoi o actiune narcotica ce determina treptat o stare de stupoare, coma si in final moarte. Astfel de intoxicatii sunt raportate frecvent in tarile din nordul Africii unde se consuma absint, o bautura alcoolica preparata din pelin.

Rostopasca sau iarba de negi (Chelidonium majus)
        Contine alcaloizi. Sanguinarina in doze mari produce vertij, voma, senzatie de sete, convulsii.

Sulcina sau sulfina (Mellilotus officinalis)
        Datorita prezentei cumarinei poate determina prin supradozare tendinta la hemoragii, prelungirea timpului de protrombina.

Stirigoaie (Veratrum album)
        Doza terapeutica a protoveratrinelor din compozitia plantei este foarte apropiata de doza toxica, ceea ce a dus la numeroase accidente. Fenomenele secundare toxice se manifesta prin greata, voma, contracturi ale glotei, aritmie cardiaca si tulburari nervoase.

Tataneasa (Symphytum officinale)
        In cazul administrarii in doze mari poate provoca paralizie centrala.
Unul dintre compusii din tataneasa, simfitina, are proprietatea de a induce tumori canceroase.
Alti compusi de tipul alcaloizilor pot determina leziuni hepatice severe in cazul administrarii zilnice de ceai sau capsule de tataneasa.

Zarna (Solanum nigrum)
        Este o planta frecvent intalnita pe marginea drumurilor, cu flori de culoare violet si fructe bace negre. Toxicitatea se datoreaza solaninei si apare mai ales la copiii care mananca fructele.

VascuI (Viscum album)
        Se foloseste mai ales in tratamentul hipertensiunii arteriale. Ea contine pe langa principiile hipotensive, principii cu actiune toxica asupra inimii si un toxic respirator. Toxicitatea cea mai pronuntata o are vascul care paraziteaza artarul, frasinul si salcamul. Varietatile cele mai putin toxice, folosite in terapeutica, sunt cele care cresc pe mar si par.

!!! Aceasta lista nu epuizeaza toate plantele toxice. Drept urmare, daca o planta nu apare in aceasta lista, aceasta nu inseamna ca ea nu ar putea fi toxica.